remote desktop control

When you are in the office or on a business trip, sometimes you may need to do something on your home computer: for example, view your electricity bill or read your email. Sometimes you may get sick and won't be able to leave your apartment, however the deadline is close and you need to finish the project, or die trying. Driving through the city to get access to your work PC when you have a high fever is not a really good idea.
That is when remote access software comes into play! With its help you will be able to see and work with the remote computer as if it is your own local machine. Distance does not matter any more!

Virtual Private Network

O rețea privată virtuală (din engleză de la virtual private network, prescurtat VPN) este o tehnologie de comunicații computerizate sigure, folosite de obicei în cadrul unei companii, organizații sau al mai multor companii, dar bazate pe o rețea publică și de aceea nu foarte sigură. Tehnologia VPN este concepută tocmai pentru a crea într-o rețea publică o subrețea de confidențialitate aproape la fel de înaltă ca într-o rețea privată adevărată la care sunt legați numai utilizatori autorizați. În mod intenționat această subrețea, denumită totuși "rețea VPN", nu poate comunica cu celelalte sisteme sau utilizatori ai rețelei publice de bază. Utilizatorii unei rețele VPN pot căpăta astfel impresia că sunt conectați la o rețea privată dedicată, independentă, cu toate avantajele pentru securitate, rețea care în realitate este doar virtuală, ea de fapt fiind o subrețea înglobată fizic în rețeaua de bază.
Expresia virtual private network mai poate fi tradusă și prin „rețea aproape privată”, traducere care și ea corespunde bine cu definiția de mai sus

INTRANET

INTRANET

Intranetul e o aplicatie a tehnologiei Internet intr-o organizatie de sine statatoare.
Leaga resursele informatice interne si creaza un mecanism de schimb controlat cu exteriorul. In Intranet se ruleaza aplicatii utile organizatiei (baze de date, editoare de text, spreadshet-uri, e-mail,). Ideea e de a lega toate aplicatiile intr-o forma convenabila, standardizata, usor de insusit. Se bazeaza pe browser (navigatorul = interfata cu utilizatorul).
Avantajele folosirii Intranetului :
- Independenta in spatiu (aplicatiile dau intrari si iesiri oriunde pe glob)
- Costul scazut de entinere si intretinere
- Informatiile se prezinta pe pagini web care pot fi intretinute usor (informatii disponibile permanent, actuale si accesibile)
Intranetul faciliteaza legaturi intre mai multe persoane, deci e un instrument pentru lucrul in grup. E axat pe persoane si nu pe locul persoanelor.Utilizatorii au un nume si se pot misca oriunde in Intranet.
Comparatie intre Intranet si Internet :
- Informatiile sunt private (si nu publice ca pe Internet) => preocupari suplimentare de securitate si de control al fluxului de informatii. Rezultatul muncii grupului trebuie sa fie insa public.
- Pe Internet e divertisment, stiri si persoane noi, informatie in volum urias si nestructurata, info. fara raspundere si fara ctrl. Pe Intranet utilizatorii sunt cunoscuti (membri ai organizatiei), au sarcini ,au raspunderi. De aceea, de obicei se doteaza cu anumite metode de lucru. Informatia e limitata la domeniul de preocupare al grupului, e structurata pentru gasire rapida (de obicei in baze de date repartizate anumitor administratori ce raspund de securitatea datelor si au sarcina de a mentine bazele de date).
Servicii solicitate in Intranet:
- Email
- Web (editare de pagini web)
- ftp (transfer de fisiere)
- alte unelte destinate grupului
Ex: Pentru dialogul in grupuri
- IRC (Internet Relay Chat) - la comunicarea directa (sincrona) intre 2 sau mai multe persoane
- Liste de discutii - serviciu de posta modificat atasat unui grup axat pe o problema (nu e sincron)
- News Grup-ul difuzeaza stiri pe liste de domenii de interes. Implementarea cea mai obisnuita e pe servere NNTP (Network News Transfer Protocol). Clientii care doresc sa participe la discutii, dialogheaza cu si se pozitioneaza pe temele care doresc. Tehnologia Push elimina efortul subiectului de a colectiona stiri (stirile i se iming, vin automat). Utilizatorul trebuie doar sa-si programeze canalul Push (sa-si selecteze informatiile pe care le doreste).
Tehnologii de Internet aplicabile pe Intranet:
Se foloseste tehnologia TCP/IP (set de protocoale pe nivelul de retea si transport)
- Standardele SMTP (de posta electr.)
- Standardele IMAP - doar in headerele din server
Tehnologia FTP (File Transfer Protocol)
Tehnologia HTTP (Hyper Text Transfer Protocol) inlocuieste fata de FTP fisierele cu documente (e axat pe document). HTTP-ul plimba ceea ce e scris cu HTML (Hyper Text M.. Linguage)
Aceste tehnologii trebuie sa fie coerente si sa dea o sursa de scule ierarhizate pe niveluri.
Browserul trebuie sa fie stabil in timp (sa nu se schimbe IE cu Netscape).
Securitatea pe Intranet
- Datele sa nu se distruga datorita unor cauze "anorganice"
- Securitatea accesului la date - importanta daca Intranetul se leaga la Internet => e nevoie de niste mecanisme de siguranta la accesul propriu-zis (operatia de intrare dinspre Internet) si pentru securitatea datelor pe traseul lor pe Internet
Autentificarea se face pe baza fire-wall-urilor care selecteaza adresele (nu permit orice fel de adrese). Stabilesc anumite liste de adrese certificate => In Intranet nu intra decat cunoscuti prin folosirea numelor si parolelor.
Standardul cunoscut in Intranet, SSL (Secure Socket Layer), e o procedura ce incepe printr-o faza de dialog initiala in care se stabilesc metodele de criptare si apoi are loc operatia de transfer propriu-zisa.
Programarea in Intranet
Exista doua abordari:
- se folosesc scule puse la dispozitie de firme (mediul de proiectare)
- se construieste efectiv acel mediu (se face o adaptare locala cat mai apropiata)
Aplicatia trebuie sa fie flexibila pt. ca organizatia se schimba.
Programarea se face prin adaptari. Sunt suficiente nuste scripturi.
Administratorul unui Intranet doar pune cap la cap programele existente (are nevoie de doar cateva instructiuni). Principalul lui av. e aspectul standard al paginii web (structura multimedia a paginii html). Exista 2 tipuri de interactiuni in pg. Web: Interactiunea cu utilizatorii (solicitantii de servicii) si interactiunea cu programele existente (ofertantii de servicii). Exista 2 tipuri de programe : pt. utilizator si pt. aplicatie
Utilizatorii folosesc niste "formulare" in care adauga niste date ce trebuiesc ulterior trecute in baze de date.
Pentru a face interactiunea cu aplicatiile se construiesc mici programe de reglementare a transferului de date intre pagini si aplicatii. Acestea se numesc scripturi CSS (Client Site Script) si SSS (Server Site Script).CSS se executa pe masina clientului iar SSS se executa pe serverul de web. Cel ce navigheaza primeste surse in Java sau Visual Basic (scripturi = sublimbaje ale Java sau Visual Basic) pe care le executa local (Java Script si VBScript). Alta posibilitate este sa primeasca Applet-uri Java sau controale ActiveX.
Pe server ruleaza serverul de web. SSS-urile sunt module de interfatare intre paginile web si aplicatii.
Concluzie : Programarea in Intranet-uri e alt stil de programare, de nivel f. Inalt (de integrare de aplicatii cu pagini web)
Bazele de date intr-un Intranet
Dintre limbajele de comunicare in bazele de date pe care masinile le implementeaza : SQL (Structured Query Linguage), ODBC (Open Data Base Conectivity) - o implementare pt. Windows a SQL.
Activitatile unui administrator de baze de date in Intranet :
- Stabilirea unui model de baze de date in functie de probleme pe care grupul trebuie s-o rezolve
- Implementarea bazei de date
- Asigurarea accesului la baza de date
- Contactarea proiectantului de pagina web si stabilirea scriptului pe partea de client - server
Tendinte
Prin utilizarea lb. Java Intraneturile folosesc nativ generarea de aplicatii direct conectate pe Internet.
Alta tend.: Pe directia masivelor de date (data warhouse). Bazele de date se transforma in b.de d. ce ofera solutii (analize, concluzii)
Spre Network Computers
Spre ExtraNet-uri (Expandare a Intranetului in Internet - Organizatii formate din mai multe Intranreturi conectate sigur).

După ospăţul animalic de la mall, Oana Lis a mâncat în direct limbi de raţă pe care le-a stins cu un pahărel de vodkă din penis de cerb!Soţia fostului edil al Capitalei a fost surprinsă luând masa la un fast food dintr-un mall din Bucureşti. Pâna aici, nimic ieşit din comun, dar dacă analizăm comportamentul alimentar al Oanei Lis ne dăm seama că vedeta nu are cele mai alese maniere.

Soţia fostului edil al Capitalei a fost surprinsă luând masa la un fast food dintr-un mall din Bucureşti. Pâna aici, nimic ieşit din comun, dar dacă analizăm comportamentul alimentar al Oanei Lis ne dăm seama că vedeta nu are cele mai alese maniere. 

De la sorbitul din cutia cu lapte degresat, la indesarea servetelelor in geanta, Oana le-a bifat pe toate. "Nu mi-am luat decat un singur fel de mancare. Imi era foame. Imi place sa incerc cat mai multe bucatarii dar nu stiu ca gatesc. Nu cred ca a fost furt cand am luat servetelele, din moment ce le-am primit cu mancarea.", s-a scuzat Oana Lis la CANCAN TV. De la comportamentul alimentar al Oanei Lis s-a ajuns la un adevărat ospăţ în studioul CANCAN TV, unde Jean Paler a acompaniat-o pe Oana la o cină mai puţin obişnuită, cu specialităţi ale bucătăriei  asiatice, precum limbi de raţă, gheare murate de găină, toate stinse cu vodkă din penis de cerb.

Andreea Mantea a plâns la CANCAN TV!

Andreea Mantea, prezentatoarea emisiunii CANCAN TV, nu s-a putut abţine şi a plâns când a văzut imaginile difuzate cu Teo Trandafir. 

Frumoasa brunetă a fost sensibilizată de reacţiile fostei vedete de televiziune şi a dat frâu liber emoţiilor. Când pe ecran rulau imagini cu Teo plângând şi vorbind despre fiica şi prietenii ei, Mantea a lăcrimat.
"Şi în platou s-a plâns foarte mult", a dezvăluit Adrian Artene, iar camera a surprins-o pe Andreea Mantea cu ochii încă în lacrimi şi foarte, foarte emoţionată.

Placa de baza

Plăcile de bază moderne includ, cel puțin:

• o priză (socket) sau sloturi pentru microprocesor în care se pot instala unul sau mai multe microprocesoare. Există și cazuri în care microprocesorul este lipit direct la placa de bază.
• sloturi în care se instalează memoria sistemului (de obicei, în formă de module DIMM care conțin cipuri de memorie DRAM)
• un chipset, care constituie magistrala care face legătura între microprocesor, memoria RAM și periferice
• un chipset pentru memoria non-volatilă (de obicei, memoria Flash pe plăcile de baza moderne) care conține sistemul de Firmware sau BIOS-ul
• un ceas intern, care produce sincronizarea diverselor componente
• sloturi pentru carduri de extindere (interfață pentru magistrala de date susținută de chipset-uri)
• conectori de putere, care primesc energie electrică de la sursa de alimentare și o distribuie la microprocesor, chipset-uri, memoria RAM și la cardurile de extindere, plăci grafice (de exemplu, GeForce 8 și Radeon R600) care necesită o putere mai mare decât poate oferi placa de bază - deci sunt conectori suplimentari pentru a le atașa direct la sursa de alimentare. (Există și unități de disc conectate la sursa de alimentare prin intermediul unor conectori speciali.)

In plus, aproape toate plăcile de bază includ programe și conectori pentru a sprijini dispozitivele utilizate pentru intrare, cum ar fi doi conectori PS pentru mouse și tastatură. Având în vedere puterea mare de calcul a microprocesoarelor de mare viteză și a componentelor, plăcile de bază moderne includ aproape întotdeauna radiatoare și puncte de montare ventilatoare pentru a disipa excesul de căldură.
    

Tipuri

Plăcile de bază pentru PC-uri, de diverse dimensiuni:

• Extended ATX
• ATX
• microATX
• BTX
• mini-ITX
• nano-ITX
• pico-ITX

Sisteme de operare

Funcţiile sistemului de operare

Pentru a îndeplini rolul de interfaţã între hardware şi utilizatori, un sistem de operare trebuie sã fie capabil îndeplineascã urmãtoarele funcţii:

1.Oferirea posibilitãţii de lansare în execuţie a programelor de aplicaţie. In acest sens, sistemul de operare trebuie sã dispunã de:
- un editor de texte
- un translator
- un editor de legãturi
2.Alocarea resurselor necesare executãrii programelor, se realizeazã prin identificarea: programelor ce se executã, a necesarului de memorie, a dispozitivelor periferice şi a cerinţelor privind protecţia datelor.
3.Facilitãţi pentru compresia datelor, sortare, interclasare, catalogarea şi întreţinerea bibliotecilor, prin programele utilitare disponibile.
4.Planificarea execuţiei lucrãrilor dupã anumite criterii, pentru utilizarea eficientã a unitaţii centrale de prelucrare.
5.Asistarea execuţiei programelor prin comunicaţia sistem calcul-utilizator, atât la nivel hardware, cât şi la nivel software.

Componentele sistemului de operare

Majoritatea sistemelor de operare, pentru a rãspunde rolului de interfaţã hardware – utilizatorii, sunt organizare pe douã niveluri:
- nivelul fizic, care este mai apropiat pe partea hardware a sistemului de calcul, interferând cu aceasta prin intermediul unui sistem de înteruperi.
- nivelul logic, care este mai apropiat de utilizator, interferând cu acesta prin intermediul unor comenzi, limbaje de programare, utilitare, etc.
Potrivit acestor douã niveluri, sistemele de operare cuprind în principal douã categorii de programe:
- programe de control şi comandã, cu rolul de coordonare şi control a tuturor funcţiilor sistemelor de operare , cum ar fi: procese de intrare-ieşire, execuţia întreruperilor, comunicaţia hardware-utilizator;
- programe de servicii(prelucrãri), care sunt executate sub supravegherea programelor de comandã şi control, fiind utilizate de programator pentru dezvoltarea programelor sale de aplicaţie.